De ce muncesc?

Aş dori să vă pun o întrebare: câţi dintre dumneavoastră ştiţi de ce munciţi?
Vă pun această întrebare din două motive:
1.    Mi-am pus aceeaşi întrebare şi mie, iar răspunsul este acest text.
2.    Am pus această întrebare şi cunoscuţilor mei, iar răspunsurile primite au fost, deopotrivă, hilare şi triste. Deci, încă un motiv pentru a scrie.

Bun, acum că am trecut de introducere, putem să intrăm în subiect.
Când mi-am pus întrebarea de ce trebuie să muncesc, răspunsul a venit imediat şi nu a fost deloc „corect politic” cu persoana mea înţesată de sentimente şi gânduri nobile:
1.    De foame.
2.    De prost.

Las un pic deoparte răspunsurile de mai sus pentru a vă explica ce înseamnă pentru mine munca acum.
5 zile pe săptămână, 8 ore din viaţa, creativitatea, inteligenţa şi gândurile mele (atât cât sunt ele) sunt cedate contra bani şi alte beneficii angajatorului meu. Oficial, 40 de ore pe săptămână eu aduc un oarecare profit angajatorului meu, iar el împarte acest profit într-un oarecare procent cu mine. Despre profituri şi procente altădata.

O mică paranteză. Oficial muncesc 8 ore pe zi, însă timpul ocupat de această activitate este ceva mai mare şi cuprinde: timpul petrecut cu drumul spre şi de la locul de muncă, pregătirile de dinaintea zilei de muncă (haine potrivite – curate şi călcate, pantofi curaţi, etc.), pauza de prânz ca obligaţie de socializare şi de consolidare a echipei (team building-ul zilnic), timpul ocupat cu problemele de serviciu nerezolvate încă. Altfel spus, deşi muncesc în scripte 8 ore, adun circa 12 ore pe zi cu această activitate. Sigur, veţi putea spune că, dacă îmi doresc, pot să elimin toţi aceşti timpi adiacenţi şi să rămân cu cele 8 ore oficiale, însă şi eu vă pot spune că atunci nu veţi mai intra în medie, ci veţi fi undeva la marginile clopotului gaussian, iar tot ceea ce se abate de la medie e privit un pic suspect. Închis paranteza.

Sigur, cifrele de mai sus mă privesc doar pe mine, însă ele pot varia în ambele sensuri, pozitiv ori negativ, funcţie de specific, sau cum s-ar mai putea formula, sinergia faptelor ne conduce la concluzia că viaţa e complexă şi are multe aspecte.

Reîntorcându-mă la răspunsurile mele, aţi putea argumenta că problema e tratată simplist, îl aud pe domnul Maslow ridicându-şi piramida, însă este clar pentru mine că fără papa nimic nu e.

Paranteză. Aici mai intervine o problemă de genul „Cine a fost primul? Oul sau găina” legată de întâietatea aer – hrană, adică care dintre cele două nevoi a apărut prima şi care este azi mai importantă. Pentru simplificare, voi considera că nevoia de hrană a apărut prima (a se vedea naşterea vieţii pe Terra în supa primordială) şi că oxigenul e nevoia cea mai stringentă pentru oameni (să zicem că 15 minute fără aer te omoară, însă fără hrană o poţi duce o săptămână). Luăm, aşadar, existenţa oxigenului ca primă condiţie pentru manifestarea nevoii de hrană atunci când vorbim de oameni. Cu flora şi fauna încă nu avem treabă, poate mai încolo. Mai rămâne pe acest prim nivel al piramidei domnului Maslow chestiunea sexului, care nu este neapărat o nevoie individuală, ci de grup, respectiv specie. Şi mai adaug că e nasol să faci sex cu burta goală sau mort fiind. Închis paranteza cu reţinerea convenţiei de gândire: avem oxigen, deci hrana rămâne problema de bază, urmând să vedem în zilele urmatoare şi ce putem face cu vecina de la colţ spre binele şi propăşirea umanităţii.

Să ne întoarcem, aşadar, la foame. După cum ne spun antropologii, primii oameni au rezolvat această problemă consumând rădăcini, fructe sau carne obţinută prin vânătoare. Apoi au trecut la o viaţă mai sedentară şi au început să-şi cultive, respectiv să-şi crească materia hrănitoare. Tot acum, prin paleolitic (2.5 milioane ani până în 12.000 î.Ch.) s-a produs şi diviziunea muncii. Diviziunea muncii înseamnă că membrii unei comunităţi au început să aibă preocupări diferite: unii vânau, alţii cultivau pamântul, unii făceau unelte, alţii erau liber cugetători, şamd., foarte important însă, cu toţii se hrăneau, fie direct, prin procurarea individual a hranei, fie indirect, prin troc cu alte produse ori servicii. Altfel spus, mie nu-mi prea place să alerg după ierburi şi căpriţe, dar ştiu să fac impecabil cuie, vârfuri şi alte tăioase. Dă-mi iepurele tău, ia o farfurie.

Anul Domnului 2009.
Oile sunt animale blănoase. gălăgioase şi trebuie păscute pe rând sau în grup mulse. Pământul e aspru şi trebuie zgâriat, merele trebuie coapte apoi. Mă fac inginer. Despre cum am ajuns eu un inginer prost, fiind mai întâi un student mediocru, altădată. Şi uite aşa muncesc eu că mi-e foame de trei ori pe zi.
Pictor de m-aş fi născut, la fel păţeam.

Şi fiindcă sunt şi prost, nimeni nu lucrează gratis pentru mine.